Mi-am dorit dintotdeauna să fiu antreprenor, asta am văzut în familie și mi s-a părut că nu există altă variantă, însă niciodată nu m-am gândit la o franciză. Nu știam ce afacere îmi doream, pentru că în calitate de „copil la 24 de ani”, mă vedeam făcând aproape orice. Într-un final, am hotărât alături de soțul meu că vrem să facem parte din marea familie „HORECA”, dar primul gând legat de francize i-a aparținut, de fapt, mamei mele.
Când anume ai avut primul gând de a deveni antreprenor de francize?
Mi-am dorit dintotdeauna să fiu antreprenor, asta am văzut în familie și mi s-a părut că nu există altă variantă, însă niciodată nu m-am gândit la o franciză. Nu știam ce afacere îmi doream, pentru că în calitate de „copil la 24 de ani”, mă vedeam făcând aproape orice. Într-un final, am hotărât alături de soțul meu că vrem să facem parte din marea familie „HORECA”, dar primul gând legat de francize i-a aparținut, de fapt, mamei mele.
Ce anume ți-a dat curajul să faci primul pas?
Simțeam în sufletul meu că nu vreau să fac altceva în afară de HORECA. Cred cu tărie că aparțin acestei lumi și știam de atunci că fac parte din ea într-un fel sau altul.
Am ales împreună cu soțul meu să investim într-o franciză și nu am luat-o pe cont propriu. Aveam emoții că nu o să știm să facem totul bine de la prima încercare. Pe lângă asta, cred că a fost puțin din avântul specific vârstei și susținerea celor din jur. E mult mai ușor să faci ceva greu când nu ești singur.
Cui datorezi această determinare?
Cu siguranță, în primul rând părinților mei, adică celor mai importanți oameni din viața mea, apoi fratelui meu și, nu în ultimul rând, soțului. Fiecare, pe rând, și-a pus amprenta într-un fel sau altul. La părinți am văzut ce înseamnă să pornești o afacere de la zero, practic, am crescut printre schimbări de angajați, schimbări de legislație și alte probleme, dar am putut să văd și beneficiile, părțile bune. De la fratele meu am învățat că atât timp cât ești cel mai bun, nu contează concurența, iar fără soțul meu nu aș fi fost unde sunt astăzi. Ne-am salvat reciproc de multe ori și asta consider că ne face să fim o echipă bună.
Care a fost cel mai frumos moment? Dar cel mai dificil?
Cea mai frumoasă amintire este cu siguranță ziua deschiderii, însă mă bucur de momente frumoase în fiecare seară când, după ce închidem geamul și se opresc cuptoarele, se așterne liniștea. Dacă știi să te bucuri de momentele astea, ai doar de câștigat! Ca momente dificile, cred că cel mai mult mă las descurajată de schimbările dese de personal și de micile probleme tehnice pe care încă învățăm să le manageriem.
Care sunt sfaturile pe care i le-ai da cuiva care își dorește să inițieze o astfel de afacere?
Să se gândească foarte bine dacă asta își dorește, pentru că de multe ori instinctul nostru de apărare ne spune „fuuuugi”! Însă, dacă știi de ce te-ai apucat de asta și de ce ai ales drumul acesta, în ce ai investit banii și ce eforturi ai ales să faci, cu siguranță nu te vei da bătut pe parcurs. De asemenea, aș sfătui pe oricine să se înarmeze cu răbdare! Din momentul în care se decide că vrea o afacere, trebuie să se împrietenească cu răbdarea și să stea cu ea la masă. Pentru mine asta a fost și încă este o misiune dificilă.
Cum ai caracteriza echipa PETRU?
Bucurie, pasiune, ambiție, demnitate și determinare - acestea sunt primele cuvinte care îmi vin în minte. Consider că nu suntem doar o echipă, ci o mică familie și, la fel ca în orice alta casă, există și momente mai puțin plăcute, însă cred că avem cu toții aceeași misiune și asta ne ține în permanență împreună.
Ce titlu ai pune poveștii tale de succes?
„Dovedește că poți și fă poze dacă nu te crede nimeni."
Pentru că de când mă știu mi s-a insuflat credința „nu cred că o să poți” și uite că am putut!
Povestea Dianei Mihaela Stanciu Baraban, francizat în orașul Bacău, din octombrie 2022
